Obiceiuri și tradiții specifice sărbătorilor de iarnă la Borșa

Un articol de Tinuța GREC

În localitatea Borșa din județul Maramureș, dintre toate sărbătorile religioase de peste an, cele de iarnă au un farmec aparte. Poate pentru că sunt sărbători ale bucuriei, fiind prilejuite de Nașterea Domnului. Sau poate pentru că tradițiile și obiceiurile legate de aceste sărbători sunt deosebit de frumoase, pline de culoare și încărcate de semnificații.

DSC_0272

La Borșa, pregătirile pentru aceste sărbători încep cu mult timp înainte. Casele sunt curățate și împodobite cu decorațiuni specifice Crăciunului. Se împodobește bradul, se pun luminițe pe case și afară. Urmează pregătirea bucatelor. În zilele premergătoare Nașterii Domnului, femeile gătesc preparate tradiționale, coc cozonaci sau fac prăjituri de casă, suficient cât să ajungă pentru cele trei zile în care se sărbătorește Crăciunul.

În Ajun, totul este pregătit pentru masa de Crăciun și pentru primirea colindătorilor. Pe înserat, copiii încep să colinde din casă în casă cu „Steaua”, „Capra”, „Ursul” sau „Trei crai”, vestind tuturor Nașterea Domnului Isus Cristos. Urările lor sunt răsplătite cu dulciuri, bani, mere sau nuci. Copiii mici colindă până la miezul nopţii. Numai fetiţele colindă costumate în “Trei Zâne” sau “Trei Crăiţe”. Tinerii şi adulţii colindă toată noaptea costumaţi în “Trei Crai” şi poartă pe cap şepci de carton, înflorate cu staniol în roşu, galben şi albastru, halat alb, brâu din tricolor şi sabie. Între ei are loc un schimb de replici din care reiese că Isus s-a născut şi în final îngenunchează pentru a-i aduce daruri.

În ziua de Crăciun, fiecare familie merge la biserica din parohia de care aparține, pentru a asista la slujbă. Copii, tineri sau vârstnici, mulți poartă cu această ocazie frumosul port popular borșenesc.

330

În această zi, colindele, interpretate de corul bisericesc, au o rezonanță aparte în sufletele oamenilor veniți să le asculte. Sunt mai frumoase ca oricând. Răscolesc sufletul, înalță și smeresc în același timp. În unele parohii, adulții pun în scenă „Viflaimul”, piesă de teatru popular care prezintă povestea Nașterii Domnului. Viflaimul mic (6 persoane) şi Viflaimul Mare (12 persoane) sunt adevărate piese folclorice în care se povesteşte despre călătoria lui Iosif cu Maria, despre ordinul lui Irod, despre cei trei crai şi cei trei păstori. Îngerul încheie cu o învăţătură morală. E un moment special, de bucurie, smerenie și  înălțare sufletească.

14După slujbă, familiile se adună la masă, ziua de Crăciun fiind petrecută în familie. Următoarele două zile sunt rezervate vizitelor la rude, prieteni și apropiați. După câteva zile de repaus, dedicate în special rezolvării ultimelor chestiuni administrative, fiecare se pregătește pentru noaptea specială dintre ani. Revelionul este și el un prilej de sărbătoare. De această dată, colindătorii vin cu „Sorcova” și cu „Plugușorul”. Ei urează gazdelor bunăstare, bucurie și fericire în noul an care tocmai vine.

La Borșa, Crăciunul este un moment în care familiile se reîntregesc. Mulți borșeni stabiliți în străinătate se întorc cu această ocazie acasă, pentru a petrece cele mai frumoase sărbători din an alături de părinți, bunici sau copii. Nu doar casele, ci și hotelurile și pensiunile se îmbracă în straie de sărbătoare. Turiștii sunt așteptați cu palincă și bucate tradiționale și sunt invitați să ia parte la obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă. Ca în fiecare an, toți cei care vor poposi la Borșa în această perioadă vor pleca de aici cu amintiri de neuitat și cu dorința vie de a se reîntoarce cât mai curând.

În seara de Anul nou copiii merg din nou la colindat. Se umblă cu Pluguşorul, Capra, Ursul, Banda lui Bujor. Piesele sunt scrise într-un stil vesel. Personajele au măşti adecvate şi hazlii. 020

   Tradiții de iarnă la Borșa. Împodobirea bradului de Crăciun

Împodobirea bradului este unul din cele mai frumoase momente premergătoare Crăciunului. Tradiția bradului împodobit a fost preluată la jumătatea mileniului trecut de la popoarele germanice, bradul, prin forma sa triunghiulară simbolizând Sfânta Treime, iar podoabele cu care este împodobit  simbolizând bogăția și cunoașterea, asemenea pomului din Grădina Edenului.

a

În casele borșenilor, această tradiție s-a perpetuat din generație în generație. În vremuri demult apuse, bradul se împodobea cu mere, nuci, boabe de fasole înșirate pe ață, panglici din hârtie creponată, iar mai apoi cu bomboane, globuri, vată și artificii. În arta populară, simbolul bradului se regăsește pe ștergare, procuțe, covoare și uneori pe cămașa tradițională din costumul popular.

În zilele noastre, împodobirea bradului a rămas una dintre cele mai frumoase datini, un moment așteptat cu nerăbdare atât de adulți, dar mai ales de copii. La Borșa, fiecare gospodar caută să aducă în casa sa cel mai frumos brad. Sunt preferați brazii cu „lumânări”, ramuri dese și coroană armonios alcătuită. Aceștia sunt împodobiți cu beteală, globulețe, îngerași, beculețe colorate și bomboane de ciocolată. În vârf este așezată „steaua”, simbol al vestirii Nașterii Domnului Isus Cristos. Moment magic, împodobirea bradului întregește atmosfera de sărbătoare, aducând emoție și bucurie în sufletul fiecărui creștin. La Borșa, bradul este păstrat până la sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, după care casa este primenită pentru ca Noul An să „își intre cu adevărat în drepturi”.

6       Tradiții de iarnă la Borșa. Ritualul sacrificării porcului

În preajma Crăciunului, potrivit unor tradiții străvechi, are loc ritualul sacrificării porcului pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ioan. Acest ritual amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi, cu ocazia trecerii într-un an sau anotimp nou, sacrificiul având funcție regeneratoare.

Deși în multe zone ale țării acest ritual are loc preponderent în ziua de Ignat, la Borșa sacrificarea are loc în zilele lunii decembrie, de preferință după căderea zăpezii. Sacrificarea se face imediat după ivirea zorilor și este un bun prilej de reunire a familiei.

1

Fiecare membru al familiei are un rol bine stabilit în acest ritual. Cu o zi înainte, bărbații ascut câteva cuțite și pregătesc paiele pentru pârjolit și vasele în care vor pune carnea, șoriciul și slănina. La tăierea porcului participă doar bărbații. Femeile stau departe de locul sacrificării deoarece, fiind mai miloase, „animalul nu poate muri”. Rolul lor începe odată ce carnea este adusă pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.

9

După sacrificare, porcul este pârjolit cu paie. Pielea este rasă repetat, până rămâne curată. Șoriciul, așteptat cu bucurie mai ales de copii, este savurat, alături de porțiuni de ureche și coadă. Bărbații închină un pahar de palincă și continuă tranșarea cărnii. Slănina, presărată din belșug cu sare, este dusă într-un loc răcoros, în beci, unde va sta timp de mai multe zile, după care va fi pusă în afumătoare.

11

În casă, femeile încep prepararea cărnii, din care se face șoait (tobă), tișcă (cartaboș) și cârnați. Totodată se pregătește „pomana porcului”, o friptură din carne de porc, făcută cu poprică (boia de ardei) și puțin usturoi, care se servește alături de varză murată și mămăliguță. La această cină participă toți cei care au ajutat la sacrificare.

12

                                                                                                                                                      T.G.